Bătrâneţea-mi curge pe faţă, pe gât, pe umeri în jos.
Lumina
din ochi tot are culoare caldă
ca o flacără mică uitată-n opaiţ -
Doar
tristeţea serii mă unge mă scaldă.
Dureri mă-ncearcă mă ard în cuvinte în sânge -
am uitat focul iubirii în
mine
nestins…
Inima parcă
nu-mi mai bate
ci-n ritmuri plânge
un dor necuprins..
Tu nu-mi mai da amintirile iar pe faţă
mi-e greu să le văd să le simt, să le mai
suport.
Pe pielea
acum mai palidă mai ridată
atâtea urme de mângâiere uscată port…
Dă-mi Doamne sandale speciale de drum
pentru mers înainte
prin colb am să spulber orice cuvinte
ce mă
scâncesc pe mine pe tine
pe noi cei de ieri sau de-acum.
Am să-mi trag şi-o năframă
verde pe cap
pe ochi chiar
-
să-mi pară şi iarna pădurile verzi.
Cerul
pe umeri am să-l iau am să-l port.
Şi chiar dacă n-o să-ţi vină să crezi
drumul meu va şerpui nebuneşte în sus
înfometat de dumnezeieşti livezi
spre care şi alţii ca mine, tot singuri
s-au dus…
ZiFrumoasă
1.XI.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu