Ea
este înaltă, destul de neîncăpătoare în pagină, are ochii aproape verzi, dar cu ceva irizări de soare gălbui de vară
şi buze pline cu litere moi, cremoase, alunecoase…Şi scrie. Scrie întruna. Nu
mai are aparat de oprit,
cuvântul nu i se lasă fără buldozer strivit.
Clipele ei sunt se pare mai mari decât ale altora şi trebuie că-i încap cumva toate
poeziile astea în timpul ei. Timpul celorlalţi e făcut
cu altă măsură, una mai scurtă, ca să poată fi gustate pe vârful limbii sau rumegate-ntre dinţi în fugă cuvintele astea ale ei, ca sâmburii de migdale, ori ca note muzicoase cu coroniţe, parcă vegetariene, florale, puse deasupra – cu
care mai încântă-imprimă mio-(c)hard-urile unora dragi, la auzită/neauzită citită vedere.
Poezia
creşte într-un dosar ca într-o casă, confort 1 special, la preţ
redus…Apare-n oferta zilei, facebook-ăită, googleplus-uită, de plictisiţi necitită grăbită poate ciuntită, poate râvnită la REBU.
Dar
scriu mâine, azi m-am drogat şi nu mai înţeleg ce gândesc, ce-mi scapă la tobogan. E Stilnox în plen răvăşit arterio-venos ! Îmi suflă ca vântul cuvintele din ţeastă şi se
face, uite, o linişte maare-n dosar şi...gata. Gata prezenţa poetică, se culcă…Mă duc, mă-ndoi, cuvintele-s moi. Din litere-mi curge seva şi plenitudinea.
Sensul…adoarme, perfuzat, poate eutanasiat. Voi deveni îndată orizontală, numai pe dinăuntru desigur goală, cu negru de gene şi pe sub gene şi somn de somn şi de toate şi sigur enorm. Pa… Mâine mai spun poate restul şi
fi-va mai "cool", ori "chic", poate cu altfel de
"click". După vreo cafea tare şi foarte neagră de supărare-n ibric...Dosarul are braţele faine
deschise-deschise şi mă aşteaptă oricât, ca un amant tomnatic bruiat de romanţă şi iubiri indecise…Oricum nesătul de iubirea vitează, nu veşnic brează, din scrierea mea.
Am plecat, e bine…e bine tot mai tare în
lumea mix gri-negru-trandafirie zurlie, din noptea impusă, supusă, a mea.
Chiar zic Pa…
ZiFrumoasă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu