AJUN

Acum Crăciunul e-n cer

stă să coboare.

În casă cuminţi şed brăduţi

unii cu suflet de plastic

alţii cu sufletul verde îndoit de podoabe -

Din cer

leru-i ler..

Şi pe inimă ar trebui să punem podoabe

să clincăne-a sărbătoare

mare -

să cheme Crăciunul

să trezească

timpul cel nou

cel uitat undeva prin noi

rămas fără soare.

În ieslea memoriei

aşteaptă să nască (pentru a câta oară ?)

aceeaşi Lumină

senină

pentru toţi păcătoşii ca noi

plini de vină.

Doamne fă să beau

din a ta sărbătoare

ca dintr-o apă bună, vie şi tare

să cresc mai mare-n puteri şi iubire

să uit de mine

şi de nevoi

şi de tot ce mai doare.

Fă să răzbată glasuri de oameni

cu podoabe pe gând

cu clopoţeii din inimi sunând -

să-mi mângâie pe sub frunte mintea

şi poate oleacă şi inima

cu urări

amăgitor de dulci în cuvânt.

Să vie Crăciunul

să vie odată !

Să ne naştem şi noi odată cu el !

Bucuraţi să ieşim în grup la lumină

cu toţii

ca unul

şi sufletul să-nvie îndată !

ZiFrumoasă (Mihaela Călin )

23.XII.2013