COLIND

Pe scena nopţii cu cerul negru

azi e solistă luna

Cântă şi-ncântă cu sunete lungi argintii.

În culise de nor aşteaptă stele

să fie trasă cortina,

să intre-n lumină şi ele,

să cânte vii.

Mai durează cântecul lui Decembrie

cu sunet de mere rostogolite,

cu sunet ce sparge nuci, linge miere,

amuşină prin sarmale de post rumenite,

printre covrigi şi pâini calde muncite.

Prin rugăciuni trece multă putere,

curg zile sub clinchet de clopoţei

şi dulce alint de colind.

Prin gând trec şi sănii cu zurgălăi,

vuind.

Zăpada deja e-n cer, adunată troiene,

aşteaptă să cadă,

când frigul se-ntinde mai lacom în aer

cu braţe de vânt, cu tremur în gene,

nerăbdător să o vadă.

Steluţe de ger

vor înflori-n ferestre buchete albe suave,

vitraliu mic, filigranat efemer.

La colţ de suflet ascuns,

aşteaptă Isus să vină copil iar în lume.

Decembrie ştie şi… ninge cu fulgi de iubire

Tu doar rosteşti în tăcere

înăuntru-n piept

al său nume…

---------------------------------------

ZiFrumoasă (M.C.)

5.XII.2013