Ultima zi din an îşi răsfiră orele,
minutele, pe umerii unei ierni gri, dezbrăcate. Zăpezile embrionare cresc în
uterul cerului, neştiind nici ele nici noi când va fi sorocul, când în fine or să se
nască…
În mine caut cuvinte cu care să
pot mângâia în curând începutul de an. Clipele vechi se scurg continuu,
nemângâiate…
Un sentiment ciudat îmi curge uşor prin clepsidra aşezată-ntre
tâmple. Nisipul fin, încărcat cu trăiri, alunecă spre sfârşit…Dar voi întoarce
clepsidra chiar mâine - şi iar vor curge minute noi, nou-născute, neînfăşate,
total dezbrăcate, inhalând din viaţă lumina…
ZiFrumoasă
(Mihaela Călin)
31.XII.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu