Noaptea asta a fost o noapte
simplă. Fără arabescuri rotitite-n poezii, fără stele încrucişând lumini -
lanterne stinse pe bolta neagră goală, ca ecranul tv, mut închis.
Nici măcar n-am căutat să mă învelesc cu ceva, vreun cuvânt, mai aşa,
mai din Sus, mai de Doamne-ajută, ca o rugă folositoare şi drept-îndreptătoare,
de pansat, curăţat, înălţat, reanimat.
Mă sforţară astăzi nişte-ntamplări să-mi văd
destinul, faţa şi obrajii păliţi în oglindă. Nesomnul, nesomnurile făcură
brazde pe frunte, sub ochi, pe obraji, aşa, ca o agricultură nouă, a
suferinţei. Am zâmbit o dată, totuşi. Am forţat şi eu arătarea aia ce se plimba
încet în oglindă. Şi ea mi-a răspuns, zâmbind însă un pic cam verde, spastico-amar biliar.
„Hei, tu !” aş fi vrut să-ntreb şi eu chipul, să-l
strig, să-l fac să m-asculte şi pe mine cumva, cineva. „Să ştii, da, să ştii că
astăzi mă doare tristeţea ta şi-a mea !” În plus, mai e şi iarna fără iarnă umblând desculţă pe-afară, fără pantofii ei albi…Zăpezile
stau în cer, tot cresc, ca o presiune, aşteptând pesemne să plângă, să
uşureze odată cerul, cu lacrimi albe şi mari, pufoase. Aşa cum numai o iarnă plânge, totuşi frumos.
„Ei lasă, mâine va fi o zi mai bună” îi spun ăleia ce
mă privea în faţă, ne-ncrezătoare. Curios, exact în acelaşi timp asta-mi spunea
şi ea mie…Şi totuşi, aia, cine să fie ? Parcă n-o prea cunosc, o fi vreo rudă
(?), zurlie, fostă nurlie…
N-am chef de ea, de discuţii, aşa că brusc îi întorc spatele şi gândul. Pe masă mă aşteaptă
flămânde,
nehrănite, facturi terestre, contemporane cu lipsa mea de apetit financiar. Niciodată n-am iubit
plăţile, recunosc, (cine le-a iubit ? poate contabilii ! ), am îndrăgit subit
doar încasările. Hmm…
Şi totuşi e treabă, e treabă de făcut şi s-a înnegrit de
noapte deja. Sunt sigură că şi iarna doarme la ora asta, ascunsă undeva prin atâtea zăpezi nefolosite, îndesate în cer.
Măcar o lanternă-două de s-ar fi aprins pe tavanul negru al nopţii, ori mai bine luna…felinar
romantic-rotund, pântec gravid luminos …
Numai lămpaşul străzii clipeşte şmecher de sub pălărioara
de tablă şi e cam chior. În noaptea asta doar lui am să-i spun ”Somn
uşor ”…
ZiFrumoasă
16.XII.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu