Sub capacul
cuvintelor nerostite,
tăcere par a
fi toate…
Şi cel mai
mare zgomot de plâns din tine
e doar o
tăcere
de altă
intensitate…
Nu există
sunet decât pentru anumite cuvinte,
spuse deja
şi trăite.
Pentru
cuvintele nespuse şi care
nu se pot
spune,
avem doar
game variate ale tăcerii
şi ale
puterii
de-a nu
striga…
De-ai putea
să-mprumuţi cerului
imensitatea
şi parcă tot
n-ar fi spaţiu nici acolo
să
adăposteşti
adâncimi
fără grai,
zbătute în
tine.
Ai să rămâi
ghemuit cu
ele-năuntrul tău
ca-ntr-o
cuşcă cu lei,
înfricoşat
de puterea latentă,
sălbatică,
a cuvintelor tale.
Ori poate-ai
fi vrut mai degrabă să ţipi
şi să fii
auzit şi de alte planete,
să-ntrebi de
mici Dumnezei îngăduitori
ascunşi
poate prin alte universuri,
sperând a fi
odată descătuşat,
mântuit,
din tăcerile
înnebunitoarei
simţiri secrete .
ZiFrumoasă
(Mihaela Călin )
1992
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu