Astăzi mi-a venit chenzina din cosmos
sub formă de vers, zemos, sticlos, albicios
şi răutăcios.
E zi de salariu
şi de mâncare pentru poeţii cosmici
ce se aprind una-două sub stele.
Din cer cad firmituri de bani
pe capul lor
ondulat de trăiri.
Mă uit cu mirare la ce mi-a rămas şi mie
când se vărsă găleata cu stele şi
depozit de amintiri
peste ruinele poeziilor mele.
Eu singură mi le privesc
mi le tac.
Încerc să le-admir.
Cineva, mai de sus
de la etajul nouă poeţi curajoşi
îmi varsă în cap versuri tăiate
resturi de la masa de prânz a iubirii lui
literare.
Eu le-nghit
cu noduri
cu poduri peste conştiinţă.
Pe sub – trec apele,
mă trec apele-nfrigurarii
ca şi eu mă numesc
poet
şi-am mâncat indigest
cu dureri
ceva de la masa lor.
O să mai încerc poate să sun undeva mai jos
pe la uşa iubirii
să văd cine mai e de serviciu
şi ce mai face.
Acum văd : Doamne, au furat de-aici şi florile
din privirea cu care ştiam să ascult
să citesc
podoabe de gând ale poeţilor mici
şi rar
de adevăraţi.
Azi e zi de salariu cosmic pentru poeţi
şi simt că n-aş mai mânca nimic.
Mă duc să mă culc
fără vise.
Poate mor o vreme, măcar un pic.
ZiFrumoasă
23.09.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu