JOC DE LUMINI

Văd alergându-mi 

iarăşi lumina dinspre tine,

de prin adâncuri.

Prin coridoarele subterane

se plimbă magia

cu flori de gând

şi închipuiri diafane.

Aş vrea să te pot lua de mână

din imaginea-n care locuieşti în minte.

Eşti abur cald,

eşti cuminte,

pe faţă ai strălucirea luminii de lună.

Eşti departe, în zările-nfiorate

de doruri vechi şi albastre,

curate,

ascuns înăuntru-n cuvinte

ce nu pot azi să te spună.

Îngerii s-au culcat toţi pesemne

cu obrazul pe-un nor,

şi penelul cu rime fine

îl uitară jos pe pământ, la mine,

când se grăbiră spre ceruri în zbor.

Acum mă joc cu lumina lui

asortată cu tine

şi-ncerc să te scriu jucăuş, frumos,

pe colţ de suflet uşor, duios

şi te port prin lume

                   cu bine.

Te simt în toate luminile care sunt,

care umblă prin lume, prin stele,

pe pământ şi prin mine.

Eşti şi acolo şi-aici,

modeland gânduri bune senine -

eşti licărire albă în toate cele.

Şi chiar te pot lua de mână şi azi

când eşti departe de mine,

în felul meu magic, unic,ştii bine -

îţi iau în palme zborul impoderabil

cules din adâncimile mele

rămase senine

---------------------

ZiFrumoasă

15.09.2013