PARTITURI

Astăzi eu SUNT.

Mâine va fi ASTĂZI,

Ieri AM FOST – doar secundă visată

la poalele Terrei.

Prin nămeţi de memorii m-ascund

şi trebuie să îi dau la o parte

să pot să-mi văd faţa.

Mâinile mele purtau mănuşi

învelindu-mi gestul prea poetic de friguri.

Purtam altă haină ieri

când mi-era frig prin lume -

şi nici nu era a mea.

Cojoc lăbărţat de cântece

înghesuite-năuntru,

solfegii neatinse, cutii cu comori,

portative cu muzică frântă.

Într-o zi, CÂNDVA, a ieşit peste creştet

curios

soarele.

Era soarele meu, personal –

cineva (cine ? )

mi l-a desenat special pe cap

ca să văd lumină,

să-mi pot deschide ferestrele

din cojoc

să fugă-ntunericul

şi să nu mai sune trist

niciodată

nebănuitele partituri

îndesate mult-înăuntru.

Atunci am mai cerut şi stele

să-mi fie desenate deasupra,

să am lumină, să văd

prin noapte…

Să-mi pot intui măcar îngerii

mişcându-se pe sub lună

sau când mă bat pe umăr

şi mă cheamă să scriu.

Să cânt.

Să-mi deschid toate ferestrele, porţile,

ochii, sunetele.

ASTĂZI - EU SUNT.

Mâine e veşnicul azi.

Iar ieri – nici n-a fost –

N-am fost Eu.

ACUM doar

cânt.

Partiturile clipei.

ZiFrumoasă  (Mihaela Călin )

19.07.2013