LACRIMA TOAMNEI

Toamnă, poamă aurie,     

mâine cum va fi să-ţi fie ?

Azi atârnă-n crengi culoare

fructe dulci, îmbietoare.

Încă plâng greieri în noapte

şi iubirea are şoapte.

Sub fereastră în grădină

flori se-apleacă şi suspină,

se îmbracă-n galben toate

şi tot plâng neascultate.

Chiar şi cerul plânge-ades,

lacrima eu i-am cules,

mi-am spălat gândul cu ea

şi i-am spus tristeţea mea.

Nu m-ascultă toamna asta,

o s-o-ncerce iar năpasta.

Azi e poamă aurie,

mâine cum va fi să-i fie ? -

flutură cântec de vânt

lacrimi mici curg pe pământ.

Vreau să-i spun ce e şi-n mine

şi nu vrea să mă aline.

Astăzi are treabă multă

şi pe mine nu m-ascultă.

Toamnă-nveşmântată-n ploi

îţi dau lacrima-napoi !

De acum te las pe tine,

plângi doar tu de-ţi face bine !

Îmi pun gândul meu de vară

peste toamna de afară

şi iubesc tot ce vreau eu -

eu am anotimpul meu !

ZiFrumoasă (Mihaela Călin)

3.09.2013