VIS

Mă uit la ceas

și între minutare s-a facut târziu. 

E noapte deasă

tăcerile dorm deja.

Greierii posibil să fi murit

de foame sau de toamnă.

Doar inima ceasului se aude cum bate

un ritm absolut.

Floarea pleoştită din glastră

moțăie temporal indiferenta cu capul pe frunze.

În stradă încă mai clipește agonic felinarul bolnav

împroșcand lumini ofticoase și umbre.

Fiindcă nu am nimic de făcut

un vis mi se-așează leneş pe frunte,

dar nu vrea să doarmă.

Pe brațe iarasi îmi curge-ncet

atingerea impresiei că ești...

Nu știu ce cauţi noaptea prin viața mea

cu umbra mâinilor calde !

Aş vrea să strig "lasă-mă sa dorm !

Te rog lasă-mi visul în pace ! "

Glasul mi se năruie prinăuntru.

Încerc să-ți spun :

între limbile ceasului s-a făcut de vreun an cam târziu.

ZiFrumoasă (MC)