În sinea lui
scria
cuvinte de pus
pe cer.
Gândul ca un
creion viu desena
culori
metafizice în eter.
Pășea cu aripi
de pasăre-n zbor
plutit doar de
visul uşor -
un sărut
ascundea în valiza de gânduri
pitit de-un
poem printre rânduri.
Pe iluzia
atingerii mâinii Ei
punea braţări
de emoții și dor
și-n urechi
două flori – cercei
cu clinchet
în Do Major.
Simfonii de
avânt scria
cu litere fără
literă și fără sonor
pentru dorul
interminabil de Ea,
prin toate
răzbătător.
Muzica serii
din sine îi cântă,
îi umple și
sufletul și odaia.
Sprea Ea cu
puteri de vis se avântă,
nu-și poate
opri văpaia.
Zic :
‘’Lasă-i Doamne incendiul în pace !
Liniștească-se-n
el dorința.
Nu-l mai
străpunge cu eterice ace,
îmblânzeşte-i
sentința ! ’’
ZiFrumoasă
1.X.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu