În sinea lui scria
cuvinte de pus pe cer
Gândul, ca un creion viu desena
culori metafizice suspendate-n eter
Păşea cu aripi de pasăre-n zbor
plutit doar de visu-i uşor -
un sărut ascundea în valiza cu gânduri
mascat de-un poem, printre rânduri
Doar în iluzia atingerii mâinii ei
aşeza braţări de emoții și dor
şi-n urechi două flori – cercei
cu clinchet în Do Major
Simfonii de avânt îşi scria
cu litere fără literă, fără
sonor
pentru dorul interminabil de ea,
prin toate răzbătător
Muzica serii din sine îi cântă,
si-i umple iar şi sufletul şi odaia
Spre ea cu puteri de vis se avântă,
nu-şi poate opri nici astăzi văpaia
Zic: "Lasă-i Doamne incendiul în pace!
Liniştească-se-n el dorinţa!
Nu-l mai străpunge cu eterice ace,
îmblânzeşte-i, bunule Doamne, sentința !"
-------------------------------------
ZiFrumoasă (Mihaela Călin)
1.X.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu