TOAMNĂ DOAMNĂ

Toamnă, toamnă,

să-ţi spun azi în şoaptă ceva:

ţi-am lăsat ţie darurile-n paragină

în auriu ruginit,

de friguri m-am ascuns sub o plapumă,

de stele-nnorate în camera mea m-am pitit.

Nu mai e vreme decât de iubit.

Toamnă, doamnă,

colorate fructe-mi întinzi în palmele tale,

ca fond sonor mi-ai pus melodii cu vânt,

cu foşnete reci tu valsezi prin cuvânt,

eşti cu adevărat o ciudată doamnă,

dar nu am timp de ispitele tale.

Mă duc cu versul pe dealuri cu stele,

adulmec luna şi câteodată şi zorii,

am eu ispitele mele

ce-mi înfloresc prin toţi porii.

Toamnă, zău, du-te şi tu undeva, departe,

poate pleci direct într-o primăvară

Hai să lăsăm tot frigul deoparte,

eu mă refugiez călduţ într-o carte

şi-ncerc să iubesc pentru ultima oară…

ZiFrumoasă (Mihaela Călin)

21.10.2013