Tu nu ştii, pur şi simplu nu ştii
că te-ai mutat de la tine
de-acasă
la mine în gând.
Se impune să negociez cu tine cumva
poate cu sufletul tău
sau numai cu ochii tăi
câte emoţii pe zi
o să ai voie
să-mi răscoleşti prin sertare -
să nu faci prea multă dezordine
să nu dănţuieşti ştrengar
in multiple sunete non-hertziene
prin gânduri
printre circumvoluţii
prin camere cardiace
prin respiraţii
ori halucinaţii
în care oricum o să te surprind
o sa te recunosc
oricât n-ai vrea
orice chip ai lua.
Cine ştie, poate o să te-ngădui totuşi aşa
fără chirie
dacă albastrul aiuritor
cu care răzbaţi de sub gene
chiar ştie
cum să topească miezul fructificat
din totalul împotrivirilor mele.
Oricum – n-aş avea cum să negociez corect niciodată
ochii din care
până si mările vor culoare albastră
la licitaţie cu cerul
şi cu infinitul atoatecuprinzător.
Va trebui se pare să-i primesc gratuit
să mă zbată
până adorm
inundată toată
naufragiată
ca un al doilea Titanic, de jucărie
izbit doar de valul de ochi albastru
aiuritor…
ZiFrumoasă (M.C.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu