Pământule !
Ţi-ai pus pe cap năframă cu stele
şi-n păr şuvoaie frunze cu vânt.
Prin aerul bleumarin
cantă noaptea cu sunetul prefăcut în dor.
Păsările
şi ele-au tăcut
să-l asculte…
Grija soarelui de a doua zi
în care ar fi să răsări
şi apoi să apui,
tremură de cu noapte
când încerc să adorm.
Mi-e sunet de tine în gând,
mi-e toamnă de nopţi şi de zile
în care nu vii.
Mi-e sete
de soarele incandescent
cu care-mi curgeai prin sânge
şi te-am băut.
Mi-e noapte
şi-n zi.
Iubesc
permanent.
ZiFrumoasa (Mihaela Călin )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu