NEÎMPĂCARI

Dor de tine - deşi

te-am trimis în stările reci

cu efecte polare

asupra inimii.

Ai strigat o vreme

de după zidurile-nalte

cu efect

de zdrobire a sunetelor.

Tăcerea nopţii

în cele din urmă

ea singură te-a-nvelit.

A stins îndoielnic

sunetul deznădejdii

în timp ce lacrima mea

adunată-n atâtea ghemuri ude

se rotogolea pe gât, pe piept

înăuntrul inimii.

Îţi era tot mai frig

afară, în trup şi-n minte.

Şi-ai stat încremenit pe front

ca un soldat de piatră

sculptat iubirii…

Eu plângeam

în căuşul cald

al patului şi al nopţii,

tu plângeai afară sub fereastră

lângă pomi, lângă toamnă,

cu disperarea

cu patul de frig.

Doar timpul mai ştie, mai poate

să curgă mereu ca o apă sfântă

spălându-ne

de noi înşine…

Ori şlefuindu-ne-ncet-încet,

ca pe pietre dure

pătrate

şi încăpăţânate…

Doar timpul

schimbă frigul pe vară…

ZiFrumoasă

27.10.2013